Raportul Comisiei Europene ratează probleme reale ale sistemului judiciar, la fel ca și reforma inițiată de Ministerul Justiției

Aprobat și dat publicității ieri, 20 iulie 2010, Raportul Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare consemnează o serie de nemulțumiri ale instituției europene cu privire la progresul reformei sistemului judiciar din țara noastră.

Încă de la jumătatea anului trecut, Asociațile profesionale ale magistraților au atras atenția autorităților de la București că România nu poate fi un stat de drept în condițiile unui dispreț manifest față de justiție.



Subfinanțarea, lipsa unor minime condiții logistice, funcționarea cu scheme subdimensionate și incomplete, precum și lipsa unui cadru legislativ stabil și adecvat reprezintă problemele reale, de substanță, ale sistemului judiciar din România.



Așa cum se arată în Raport, pentru înfăptuirea reformei, este necesară o cooperare strânsă și constructivă între diferiții actori la nivel politic și judiciar, însă este evident că o asemenea cooperare nu poate avea loc în lipsa unui dialog real și fără consultarea a înșiși celor care înfăptuiesc justiția. Eforturile individuale ale magistraților, ale asociaților profesionale și ale societății civile remarcate de Comisia Europeană nu au cum să elimine aceste lacune de ordin sistemic.



În același timp, față de cele pe care le relevă Raportul Comisiei, observăm necesitatea unor precizări punctuale.

• În ceea ce privește transferul de judecători de la o instață la alta, atragem atenția că într-o asemenea situație s-ar aduce grave atingeri principiului inamovibilității, consacrat în art. 125 din Constituție, limitând astfel una dintre cele mai puternice garanții ale independenței și imparțialității justiției. A consfinți restrângerea inamovibilității ar avea grave efecte negative asupra funcționării statului de drept.

• Așa cum recomandă și Comisia Europeană, revizuirea competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie luată în mod serios în considerare, această măsură fiind aptă a contribui la degrevarea instanței supreme a României. Trebuie, însă, clarificat faptul că revizuirea nu stă în puterea ÎCCJ; atâta timp cât legea este singura care stabilește competența unei instanțe, judecătorul trebuie să judece ceea ce legea îi cere să judece.

• Unificarea practicii judiciare, așa cum am atras atenția în mod constant, este imposibilă în lipsa unui cadru legislativ coerent și stabil, iar aceasta reprezintă o utopie atâta vreme cât practica ordonanțelor de urgență va continua în lipsa situațiilor de urgență care justifică o astfel de legiferare. Dezordinea competențelor și lipsa unui mecanism juridic de unificare a practicii exclud realizarea acestui deziderat.

• În ceea ce privește necesitatea de creștere a capacității Institutului Național al Magistraturii recomandată de către Comisie, trebuie evidențiat în același timp faptul că aceasta nu poate avea loc în lipsa unei finanțări corespunzătoare a instituției care este responsabilă atât cu formarea inițială a viitorilor magistrați, cât și cu formarea continuă a magistraților în funcție. Cifrele relevă, însă, faptul că, față de solicitarea de fonduri din proiectul de buget pe anul 2010, INM a primit mai puțin de jumătate din necesar. Subfinanțarea reprezintă, însă, o problemă extrem de acută, resimțită astfel nu numai la nivelul INM, ci la nivelul întregului sistem. Cu toate acestea, executivul continuă gestionarea bugetului instanșelor, în disprețul legii.

• Adoptarea noilor coduri, în lipsa unei strategii clare de aplicare a acestora și a analizei de impact, poate avea doar aparența unui succes a ceea ce ar trebui să reprezinte o reformă legislativă fundamentală pentru societatea românească. Lipsa de progres în analiza solidă a impactului acestora, mai cu seamă în ceea ce privește funcționarea sistemului judiciar, a instanțelor și parchetelor, ridică mai degrabă dificultăți decât oferă soluții obiective.

• Comisia nu poate analiza în mod critic o decizie a Curții Constituționale fără ca aceasta să nu reprezinte un act de ingerință în constituționalitatea unui stat.



Reamintim că, în cursul anului trecut, Asociația Magistraților din România a inițiat, cu sprijinul societății civile, adoptarea Pactului pe Justiție. Respingerea raportului Comisiei speciale constituite la nivelul Parlamentului României a reprezentat un pas înapoi și un semnal clar în ceea ce privește angajamentul politic al autorităților de la București față de reforma sistemului.



Asociația Magistraților din România și Asociația Procurorilor din România reiterează în mod public solicitarea adresată executivului și legislativului de a lua măsuri coerente în vederea reformării sustenabile a sistemului judiciar, în considerarea problemelor reale ale justiției și a colaborării efective cu puterea judecătorească.



judecator prof.univ.dr. Mona Maria PIVNICERU

Preşedinte al Asociației Magistraților din România

procuror dr. Constantin Sima

Preşedinte al Asociaţiei Procurorilor din România

____________________________

Asociatia Magistratilor din Romania

B-dul. Regina Elisabeta nr. 53, sector 5
Bucuresti
Romania

Tel/fax. 021 407 62 86

www.asociatia-magistratilor.ro

Nume: Boris Velimirovici
Companie: Media Alert
E-mail: office@ecomunicate.ro