Esti Apt pentru Munca? Afectiunile musculoscheletice si piata muncii din Romania

Bolile cronice, precum artrita reumatoidă şi afecţiunile lombare, reprezintă baza îngrădirii accesului la muncă pentru sute de mii de cetăţeni ai Uniunii Europene. Organizaţia Work Foundation din Marea Britanie a realizat de-a lungul ultimilor trei ani o serie de rapoarte cu privire la impactul afectiunilor musculo-scheletale asupra forţei de muncă din 26 de ţări europene, printre care şi Romania. Raportul destinat Romaniei a fost lansat marti, 3 mai 2011, sub patronajul Ligii Române Contra Reumatismului.

Raportul referitor la România, finalizat în anul 2010, a condus la o serie de concluzii, printre care:



 Aproximativ 22% din zilele de absenţă de la lucru se datorează afecţiunilor musculoscheletice ca urmare a efortului fizic.

 Aproximativ 42% dintre angajaţii români acuză anual dureri de spate ca urmare a condiţiilor de muncă, una dintre cele mai mari rate între ţările europene.

 Aproximativ 30% dintre angajaţii români acuză dureri musculare la nivelul gâtului, umerilor şi membrelor superioare

 Aproximativ 143.000 dintre români suferă de artrită reumatoidă, o boală ale cărei costuri anuale sunt estimate la cca 619 milioane euro



„Este posibil ca multe dintre zilele lucrătoare să se piardă ca urmare a afecţiunilor musculo-scheletice (AMS) cum ar fi durerile lombare joase, de braţe sau tensiunile la nivelul gâtului sau afecţiunile articulaţiilor. Într-adevăr, afecţiunile musculo-scheletice reprezintă una dintre cele mai comune cauze raportate pentru boli asociate cu locul de muncă în România. Prin urmare, de cele mai multe ori, afecţiunile musculo-scheletice îi costă pe angajatorii şi guvernul român o sumă considerabilă de bani reflectată în productivitatea pierdută.”, a declarat Steve Beven, director The Work Foundation.



Privind în viitor, cu perspectiva unei forţe de muncă care îmbătrâneşte, a unei creşteri a obezităţii, a unei reduceri a exerciţiului şi activităţii fizice şi a condiţiei fizice, în general, a populaţiei, este probabil ca incidenţa şi efectele afecţiunilor musculo-scheletale să se intensifice şi să se înrăutăţească mai degrabă decât să se îmbunătăţească pe termen mediu sau lung. Suntem preocupaţi de faptul că acest lucru va afecta calitatea vieţii la locul de muncă pentru mulţi lucrători români, şi că, capacitatea productivă a forţei de muncă româneşti va fi afectată în mod advers într-un moment în care trebuie să fim în formă maximă.





Ce se poate face?

Medicii, angajatorii, angajaţii şi guvernul ar trebui să se concentreze, pentru a îmbunătăţi condiţiile de la locul de muncă al angajaţilor cu AMS.



• Intervenţia terapeutică precoce este esenţială. Există probe copleşitoare că perioadele lungi de timp în afara serviciului nu sunt de obicei bune pentru pacienţii cu AMS – cu cât stau mai mult departe de serviciu, cu atât mai greu le este să revină. Măsurile precoce, de preferinţă în colaborare cu medicii, pacienţii şi angajatorii lor, îi pot ajuta pe cei cu AMS să-şi păstreze locul de muncă şi să obţină un echilibru între nevoia de odihnă şi cea de a munci. Pentru o parte dintre pacienţii cu AMS accesul precoce la fizioterapie sau la terapiile medicamentoase poate reduce gravitatea, impactul şi progresul afecţiunii; o întârziere a diagnosticului sau a tratamentului poate face mai dificilă recuperarea, menţinerea locului de muncă sau reabilitarea. Odată cu reluarea creşterii economice, economia românească nu îşi poate permite ca recuperarea sa să fie împiedicată de o lipsă de lucrători pricepuţi, motivaţi şi sănătoşi.

• Concentrarea asupra capacităţii şi nu a incapacităţii. Angajatorii şi angajaţii pot „dramatiza” AMS, imaginându-şi efectele acestora ca fiind mult mai grave sau insurmontabile decât este într-adevăr cazul. Majoritatea lucrătorilor cu AMS pot continua să aducă o contribuţie semnificativă la locul de muncă, dacă li se permite. Aceştia nu trebuie să fie 100% în formă pentru a reveni la serviciu – un raţionament mai larg le va permite managerilor să le traseze sarcini de lucru utile care să îi susţină pe calea revenirii la capacitate productivă maximă.

• Amenajarea cu imaginaţie a unui loc de muncă reprezintă cheia reabilitării. Managerii pot schimba modul de organizare a activităţii (inclusiv modificările simple de ordin fizic ale perimetrului sau ale programului de lucru) pentru a ajuta la prevenirea înrăutăţirii AMS şi a ajuta persoanele cu AMS să rămână sau să revină la locul de muncă. Aceştia trebuie să procedeze astfel încât să satisfacă reglementările privind sănătatea şi securitatea muncii, să menţină calitatea locului de muncă, să evite solicitările excesive sau dăunătoare la locul de muncă şi să ţină seama de regulile de bună practică privind ergonomia.

• Gândiţi dincolo de simptomele fizice! Acolo unde este cazul, medicii generalişti trebuie să încerce să trimită pacienţii la o echipă de specialişti cât mai curând posibil, pentru a facilita gestionarea afecţiunii incipiente.



Probele prezentate în cadrul acestui raport ilustrează faptul că un procent mare din populaţia cu vârstă de muncă din România este sau va fi direct afectat de AMS în anii următori. Acest lucru poate avea consecinţe semnificative din punct de vedere social şi economic pentru acele persoane şi familiile lor, poate afecta total capacitatea productivă a forţei de muncă şi, parţial a industriei române, şi poate reduce atât resursele sistemului de sănătate, cât şi ale celui de asigurări sociale.





Iniţiativa Fit for Work Europe este realizată cu ajutorul unei subvenţii de cercetare din partea Abbott, o subvenţie de sprijin din partea GE Healthcare, funcţia de Secretar fiind preluată de Weber Shandwick. Rapoartele şi documentele de poziţie Fit for Work sunt elaborate independent de către Work Foundation, avand un control editorial exclusiv. Pentru informaţii suplimentare şi pentru a vă împărtăşi experienţele sau comentariile privind realizarea programului Fit for Work Europe, accesaţi www.fitforworkeurope.eu .



Proiectul Fit for Work Romania (Apt pentru muncă?), care face parte din programul extins Fit for Work Europe privind locurile de muncă pe teritoriul a 24 de ţări din Europa şi din lume, a analizat în detaliu impactul pe care îl au afecţiunile musculo-scheletice asupra vieţii a mii de lucrători români, caracterul adecvat al tratamentului şi sprijinului pe care le primesc, experienţele acestora de la locul de muncă, efectul afecţiunilor acestora asupra familiilor şi colegilor lor şi costurile financiare implicate. Am studiat, în special, durerile lombare, afecţiunile membrelor superioare asociate cu locul de muncă (AMSALM) – două categorii de probleme caracterizate de obicei de episoade non-specifice şi de scurtă durată de durere şi incapacitate – şi artrita reumatoidă (AR) şi spondiloartropatia (SpA), afecţiuni specifice care sunt adesea progresive şi din ce în ce mai incapacitante. Am efectuat o revizuire a cercetărilor academice şi specializate recente privind relaţia între aceste afecţiuni musculo-scheletice şi participarea pe piaţa muncii şi am realizat interviuri cu experţi recunoscuţi în acest domeniu.



Despre afecţiunile musculo-scheletice (AMS)



Afecţiunile cronice, cum ar fi artrita reumatoidă şi durerea în partea inferioară a spatelui, sunt responsabile pentru mii de persoane care nu-şi pot menţine locul de muncă pe întreg teritoriul României şi în lume.



Afecţiunile musculo-scheletice (AMS) reprezintă un termen generic care acoperă peste 200 de afecţiuni care atacă muşchii, articulaţiile, tendoanele, ligamentele, nervii periferici şi vasele de sânge secundare, provocând durere şi disfuncţii funcţionale persoanelor afectate. (PUNNETT et al, 2004).



Impactul afecţiunilor musculo-scheletice depăşeşte simptomele fizice imediate; afecţiunile afectează stima de sine, calitatea vieţii, viaţa de familie şi situaţia financiară a unei persoane. Diagnosticarea şi intervenţia timpurie pot ajuta persoanele afectate de afecţiunile musculo-scheletice să rămână în formă şi mai mult timp la locul de muncă, fapt care va avea un efect pozitiv nu doar asupra lor, dar şi asupra economiei şi societăţii europene, în general.



Impactul şi costurile

• Intervenţia timpurie este crucială pentru recuperarea şi auto-gestionarea individuală; aceasta poate contribui la un număr redus de zile lucrătoare pierdute şi la productivitatea redusă provocată de AMS

• Costurile directe ale AMS includ costurile prevenţiei, detectării, tratamentului, reabilitării şi îngrijirii pe termen lung

• Costurile indirecte ale AMS includ volumul de muncă pierdut datorită unei capacităţi reduse de activitate, productivitate pierdută, câştiguri pierdute, şanse pierdute pentru membrii familiei şi impozit pe venit pierdut

• Costurile intangibile includ povara psihosocială ca urmare a calităţii reduse a vieţii, cum ar fi stresul la locul de muncă, stresul economic, stresul familial şi suferinţa (OMS, 2003).

Nume: Ciprian Ene
Companie: McCann PR
E-mail: