Abia se mai tinea pe picioare si desi nu intelegea prea bine ce se intampla cu el spera sa ajunga acasa. Nu-i facuse in niciun moment placere sa plece de acasa si sa munceasca intr-o tara straina, mai ales ca vorbim despre o tara precum Germania.
Nu voia sa le dea batai de cap parintilor lui, insa tot ce isi dorea era ca durerea din piept sa-i dispara sau cel putin sa-i mai lase un ragaz…
Timp in care nu-si dorea nimic mai mult decat sa-si auda parintii pentru ultima data, prin intermediul telefonului. Trebuia sa le spuna adevarul, trebuia sa le spunace s-a intamplat si mai ales sa-i faca sa inteleaga ca el si mort isi dorea sa ajunga acasa. Orice tip de gest ar fi incercat sa faca era conditionat insa de acea durere. Nu intelegea cum reusise sa iasa din casa si mai ales nu intelegea nici cum de a avut atata forta sa parcurga o buna distanta, doar cativa kilometri mai erau pana la spital.
Si-ar fi dorit ca in acea seara macar o singura masina sa treaca, astfel incat sa se poata face observat si bineinteles sa-i ceara ajutorul soferului. Nu mai avea speranta ca se poate intampla acest lucru, iar partea cea mai grea era aceea ca se gandea dintr-un oarecare motiv ca nu va beneficia de toate acele servicii funerare, si mai ales ca nu va avea parte de acel transport funerar care sa-l duca acasa sau incinerare, care erau necesare si se impuneau in astfel de cazuri.
Constientiza faptul ca oricat de mult si-ar fi dorit sa se intample altfel, de data aceasta norocul nu era de partea lui. Isi spunea in gand deseori ca trebuie sa reziste, ca trebuie sa ajunga cat mai aproape de spital pentru ca macar o singura persoana sa il vada si astfel sa-l ajute. Nu era sigur ca va putea face mai mult de atat, dar cu toate astea stia ca si simplul mers era destul de greu de realizat mai ales ca durerea din piept se intensifica la fiecare pas pe care il realiza.
Si-ar fi dorit multe lucruri sa faca inainte ca toate astea sa se intample, si-ar fi dorit sa lase incapatanarea deoparte si sa vada eforturile facute de ceilalti pentru el, inainte sa se intample nefericirea lui. Mergeape strada si se intreba: “Doamne, oare asa imi este mie sortit? Sa mor inainte sa ajung la spital, inainte sa mi se ofere o noua sansa la viata? Oare cu ce am gresit atat de rau incat sa mi se intample toate astea?”
Si desi stia ca nimeni nu-i va oferi nici un raspuns se chinuia sa inainteze cu fiecare pas… pana cand la un moment dat se prabusi in mijlocul strazii si nu mai facu nici un gest pentru a se ridica.
