Am lucrat pentru un timp intr-un magazine de bijuterii. Mic, dragut, cu bijuterii de calitate la un pret bun. Un loc incantator, dar cu prea putini clienti statornici. Trebuie sa recunosc totusi, ca in cele cateva luni in care am lucrat, cei care imi inseninau ziua erau cei care veneau si spuneau “nu stau in tara, insa de cate ori vin, trec pe aici sa imi cumpar ceva”. Stiam ce calitatea aveau bijuteriile si simteam o oarecare furie de fiecare data cand nu intra aproape nimeni in mgazin. Nu mi se parea cinstit, mai ales cand trecea lumea pe langa vitrina cu cate un gablont cumparat la suprapret, poate triplu fata de ce aveam eu in vitrine.
In orice caz, cand esti la inceput nimic nu e simplu. Oricat imi placea simplitatea meseriei mele si ma atasasem de mica afacere, aveam o problema majora: nu puteam tine minte toate comenzile casei de marcat. In plus, rola de hartie era mereu ba pe terminate, ba blocata ori, mai rau, era suficient de dura incat simteam ca fac basici pe degete tragand de bon. Ei, acum, sincer, nu pot da vina doar pe casa de marcat. Eu si memoria mea ne luptam cel mai aprig cu cu ea.
In orice caz, am avut un patron de exceptie, nu a tipat la mine o data, nici in cea mai neagra dupa-masa de iarna a mea, cand am reusit sa pierd o comanda in valoare de 300 de lei. Ups.
Atat de speriata nu cred ca am fost in viata mea. Eram dezamagita, suparata, desigur pe mine si cred ca am vorbit exagerat de elocvent la adresa tuturor celor care furnizeaza role pentru case de marcat.
Intr-o dupa-masa rece de decembrie, in care ma toropeam la caldura sobei si a plictisului creat de lipsa clientilor, apare salvarea! O doamna pe la 30 de ani, clienta care imi umple inima de bucurie ( pentru ca aveam, insfarsit activitate si pentru vorba “de cate ori vin in Romania, cumpar de aici!”) ma angreneaza intr-o ora plina de cautat prin tot ce inseamna granata in vitrine. Voia un set, dar nu un set prestabilit, nu! Am creat unul de la zero, impreuna, in 60 de minute in care am revizuit fiecare model, fiecare granata imparte (claritate, intensitatea culorii etc) si in final s-a produs minunea! Am gasit combinatia perfecta.
Am pregatit produsele si am inceput sa le tastez. Sincer, era aproape ora inchiderii, iar sunetul casei de marcat care scria singura comanda pe ziua aceea mai ca imi umplea ochii de lacrimi de bucurie! Nu exista tortura mai mare pe lume decat plictisul, in special plictisul la munca!
Ei, si cum tastam eu fericita, se aude un huruit ingrozitor. Atat mi-a trebuit, am simtit cum inima mi-o ia la goana, mi se strange stomacul si mai sa mi se usuce ochii de furie, rola de hartie se blocase. Jumatate de ora m-am chinuit sa o fac sa mearga, insa degeaba. In final s-a soldat cu o comanda pierduta, o durere de spate si cu schimbatul producatorului de role.
Totul e frumos si amuzant pana iti pierzi singura vanzare dintr-o zi!
