Povestea mea incepe de Craciun, un Craciun trist in care copilul sarac se uita cu jind la jucariile frumoase si ispititoare din magazin.
Si-a lipit nasucul de geam si mainile inghetate le-a pus in asa fel, incat sa focalizeze privirea pe fiecare exponat in parte.
Copilul ofteaza. Hainuta cu gluga groasa i-a ramas mica, are o pereche de cizme roase si urate, desi este dragut. Toti copiii sunt frumosi in bucuria si in suferinta lor.
Afara ninge. Mainile cu care isi scutura zapada de pe haina care i-a ramas mica au inghetat deja, dar el ar vrea sa nu il dezlipeasca nimeni de magazinul acela cu trenulete care merg pe sina si scot fum, cu motani care spun povesti si canta si cai care te dau huta in timp ce dau din coada, isi misca botul si necheaza.
Papusile parca ar fi niste zane bune si frumos imbracate. Uite, sta aici de o ora si nici macar nu stie ce papusa si-ar dori, daca ar fi sa aleaga una. Prima are parul de aur, facut inele si ochii albastri ca un lac de munte. A doua are par de culoarea castanei coapte si ochii negri. A treia este o bruneta reusita, in timp ce ultima papusa are parul negru si ochi negri ca mura coapta. Ele poarta rochite lungi de printese si pantofi ornati cu pietre muticolore. Ce mult si-ar dori si ea o rochie de printesa si o pereche de pantofi de lac sau de piele cu toculet!
Rochia de finet colorata ii tine totusi de cald…
Copilul imbratiseaza toate acele rafturi cu ochii sai, cu mintea si cu inimioara sa curata. De departe se aude un colind si fetitei i se pare ca sub ochii ei se infaptuieste o minune: deodata raftul cu papusi incepe sa zboare, sa se apropie de fereastra si sa ii vorbeasca fetitei:
-In seara aceasta va veni Mosul la tine! Priveste atent papusile si spune care iti place!
Apoi raftul s-a indepartat si daca ar fi spus cuiva ce s-a intamplat, nu ar fi fost crezuta. Asa era ea, originala, ii placea sa citeasca si sa isi imagineze. Vorbea cu pietrele, cu florile si cu firele de iarba.
Da, era o fetita cuminte pe care o gaseai unde o lasai, fiindca nu pleca singura. Cei mari puteau sa aiba incredere in ea, de aceea in timp ce ei vindeau merele de pe rafturile metalice din beci si curcanii, pe ea o lasasera sa se uite dupa jucarii.
-Ce fetita frumoasa, a spus cineva trecand grabit cu multe cadouri in brate! Ce pacat ca nu este imbracata frumos!
Ea se gandea de ce oare sunt oamenii asa de rai. Ea nu ar fi indraznit sa spuna cuiva aceste cuvinte care dor. Si ei ii placeau hainutele elegante, dar se nascuse intr-o familie saraca si trebuia sa se impace cu ideea.
Si deodata au aparut parintii ei zambind. S-a inveselit pe data si ea, stiind ca se vor intoarce acasa cu camionul taxat si ei ii placea sa calatoreasca in noptile de iarna, cand orasele fac baie de lumini colorate.
-Hai sa intram in acest magazin de jucarii, fiindca peste o jumatate de ora va fi inchis!
-Am vazut papusile de afara, mama!
Fetita s-a trezit dusa in fata papusilor si pusa sa aleaga. Raftul metalic ii facea cu ochiul. Fetita l-a atins in treacat si a descoperit cat de fin este. In 5 minute au cumparat papusa blonda si au alergat catre magazinul de hainute.
-Avem bani, i-au spus parintii si pentru ca esti asa de cuminte, iti vom cumpara o rochita de catifea si hainuta aceasta verde cu gluga.
„Avem bani!”parca auzea raftul din magazinul de jucarii. Apoi au dus-o in magazinul de incaltaminte. Cizmele ei noi stateau intr-o cutie, iar cutia era asezata cu grija tot pe raft metalic.
Rafturile metalice ii aduceau noroc.
Si totusi fetita se simtea vinovata in timp ce se bucura de acadeaua ei roz si de ciocolata cu rom si stafide. Parintii ii luasera de toate, dar pentru ei: nimic!
Tatal avea un pulovar si un fas ponosit, mama purta si ea ce se putea.
-Voua de ce nu v-ati luat nimic?
-Fiidca trebuie sa terminam casa!
Pentru casa oamenii fac multe sacrificii, se gandeste acum doamna care sta in fata raftului cu bunatati si le cumpara parintilor de toate.
-Uite cirese! Sunt innebuniti dupa cirese si vor fi surprinsi sa le duc cirese coapte in plina iarna! Le iau si zmeura si o caserola de coacaze rosii si fursecuri si suc.
In timp ce repeta ce trebuie sa puna in cos, ea trece pe langa aceleasi rafturi metalice si pentru o clipa i se pare ca s-a intors in copilarie.
Curcanii albi cu creste rosii o alearga prin zapada. Parintii au hotarat sa ii duca la piata si sa ii vanda, sa faca soba in ultima camera din casa.
Totul este calculat, masurat, economisit. In timp ce curcanii albi sunt prinsi pe rand, fetita isi sterge lacrimile.
-De ce ii vindeti? Sa fie taiati, nu? Pai gradina asta mare va fi goala fara ei!
Si asa si a fost. Fetita iesea incet din gradina copilariei si pe umerii ei erau puse greutati specifice varstei si timpul isi torcea fuiorul.
Apoi parintii ei au devenit asemenea unor copii care aveau nevoie de ajutor si a venit randul ei sa ii duca in oras la restaurante si sa le cumpere ce vor ei.
Rafturile metalice erau in magazinele de la oras si atunci si nu au disparut nici acum!
