Stenoza spinală este reprezentată de îngustarea canalului care adăposteşte măduva coloanei vertebrale, discurile intervertebrale şi nervii spinali aflându-se într-o fază degenerativă. Este un context medical sever, se poate manifesta oriunde în aria coloanei vertebrale, fiind cauzat de o serie de disfuncţionalităţi, în special manifestate la nivelul discurilor intervertebrale.
Discurile intervertebrale din zona lombară
O hernie de disc lombara poate fi cauza care conduce la modificarea canalului spinal în aria respectivă. Această afecţiune presupune ruperea sau crăparea unui disc intervertebral lombar, producându-se astfel presiune asupra canalului spinal.
Discurile lombare au sarcina de a amortiza şocurile în timpul mersului sau alergării. Ţesutul elastic de pe exterior discurilor lombare, protejează interiorul nucleului pulpos, moale şi gelatinos. Orice fisură la nivelul stratului exterior al discului va conduce la eliberarea materialului gelatinos din interior, producându-se astfel inflamaţia nervilor spinali şi prezentând potenţial în favorizarea manifestării stenozei spinale de canal lombar.
Canalul lombar spinal
Stenoza de canal lombar este reprezentată de afectarea nervilor spinali şi îngustarea canalului care adăposteşte măduva spinării. Cauzele stenozei coloanei vertebrale în partea inferioară a spatelui sunt variate, însă principalul motiv pentru care se manifestă degenerarea la nivelul discurilor şi nervilor este reprezentat de demararea şi înaintarea procesului de îmbătrânire a organismului. De asemenea, stenoza de canal lombar poate fi generată ce accidentări severe, de greutatea excesivă, lipsa mişcării sau fumatul excesiv.
Simptomatologia stenozei de canal spinal
Atunci când zona lombară este afectată de disfuncţionalităţi la nivelul nervilor spinali şi al tunelului spinal, apar dureri la nivelul membrelor inferioare, şoldurilor, feselor şi spatelui în zona lombară. Simptomele sunt caracterizate de fluctuaţii, putând avea o intensitate mare sau mai mică. Există şi situaţii în care pacienţii sunt asimptomatici, însă există şi cazurile extrem de grave care pot genera disfuncţionalităţi severe în toată aria învecinată.
Diagnostic şi tratament
În urma manifestării simptomatologiei specifice, un control medical de specialitate este obligatoriu. Medicul neurochirurg va stabili diagnosticul corect, efectuând examinarea fizică, luând în calcul istoricului medical al pacientului şi aplicând investigaţiile specifice prin imagistica medicală, CT, RMN, testarea EMG sau injecţiile de diagnostic.
Medicul va prescrie tratament medicamentos şi şedinţe de fizioterapie. În cazurile severe, medicul specialist va recomanda injecţii cu ajutorul cărora tratamentul este plasat direct pe zona afectată. Intervenţiile chirurgicale reprezintă singura soluţie în cazurile foarte grave, acestea având rezultate mulţumitoare şi permiţând pacientului să revină la un nivel normal de activitate fizică.
